marți, 11 ianuarie 2011

Luna plină

Cerul nopţii înstelat ia locul fratelui său luminat,cerul de zi.Vraja lunii se aşterne asupra tuturor fiinţelor mici şi mari ai naturii.Luna plină,o splendoare;dovadă a frumuseţii eterne,îşi aşterne vraja asupra tuturor fiinţelor mari şi mici ai naturii.Nu se simte ea oare singură în vidul infinit al cosmosului,luminată doar de soarele tiran după a cărui lumină cu toţii tânjim?
Precum luna printre stelele aşa de îndepărtate mă simt eu singur printre oamenii fără feţe ai lumii mele.Doar cu sinea să îmi cânte melodia dulce a singurătăţii melancolice,ce mă mângâie pe creştet,şi mă sărută tandru pe buzele muşcate de amar şi supărare.Şi adorm şi ,ă las purtat de valul visului dulce a cărui frumuseţe mă inspiră.Mă inspiră să-mi caut locul printre oamenii fără feţe şi dă un motiv existenţei mele făţarnice ce totuşi aşa de sinceră.
Suntem doi enigmatici,doi introvertiţi.Te voi vizita mereu luna mea dragă,fie că voi fi iar singur ori nu.Noapte bună.

Delirul curenţiolor de aer

Noi ne naştem dependenţi
De curenţi
De aer ce ne-nconjoară.
Parcă ar fi pentru prima oară
Când simt,miros şi observ
Până acum cu nerv,
Vântul ce se revarsă asupra mea.

Curenţii poartă între ei fel de fel
De gânduri cu un singur ţel,
Anume de-a ajunge
La concluzia care plânge,
A fiecărui om mărunt.
De ce nu privim oare crunt
Ordinea făcută dintr-un sentimental,
Totusi dur si rational,
Sistem de gândire?
Există oare menire
Pentru minţile strălucite
Din păcate îmblânzite
De o lume fără vrajă?
Oare minţile acestea n-ar trebui să stea de strajă,
Să ne inspire,
Să ne stea în fire
A ne căuta esenţa,
Pentru a ne demonstra prezenţa,
Identitatea atât de importanta.
Nu vi se pare interesantă
Această idee utopică de neatins?

Pe când stau şi delirez
Pe o foaie de adevăr mă îndepartez,
Povestind despre curenţii minţii mele.
Despre curenţii ce trec prin degetele
Mâinilor învineţite,ce acoperă soarele din depărtare,
Cel  ce apune cu târşă în aşteptare
 A unui curent mai strălucit decât mine,
Săturat şi plictisit de gândurile ce i le destăinui.

duminică, 2 ianuarie 2011

Frumuseţea iernii

Aerul rece se năpusteşte asupra naturii.O seacă,o ofileşte; demonstrează încă o dată efemeritatea vieţii.Coroanele copacilor,odată acoperiţi de o mantie verde măiestuoasă sunt acum acoperiţi de zăpadă fina precum pudra.
Fulgii se revarsă asupra peisajului,împodobind fiecare colţ al perspectivei mele cu un dans pe cât de ordonat,pe atât de haotic al fulgilor de nea.
Oare nu ar fi mai bine dacă mi-aş pune într-un final căciula pe cap?Ori de câte ori  m-aş gândi la asta,tot nu o fac.Aşa cum vara îmi place să simt,să fac contact cu iarba de pe câmpie umbland desculţ,prefer ca iarna să simt natura,sau mai bine zis fulgii de zăpadă aşezându-mi-se pe creştet.Mă face să mă simt liber şi instinctiv.Trezeşte sentimentul de lup singuratic din mine.Îmi oferă linişte,siguranţă şi încredere în prorpia-mi putere.Mă face să mă bucur de partea primitivă din mine.
Frumuseţea iernii îmi aminteşte că nu sunt doar un om oarecare,ci o vietate a naturii ce simte şi e  simţit.

duminică, 19 decembrie 2010

Blestemul meu

Fiind calm şi liniştit,
De griji din totdeauna m-am ferit.
Căci cine vrea o minte-ncărcată,
Când poate avea o reverie minunată?

Zile trec fără de amar.
Te văd doar,iar freamătele apar.
Ele cresc şi iar cresc,
De obsesie nu pot să mă feresc!

Un zâmbet cald!Un râs fierbinte!
Aud vocea ta;rămân fără de cuvinte.
Ochi gentili,o privire blândă,
Inima mea e tremurândă.
Talia suplă,iar părul fin.
A te privi este un chin...

În dansul frenetic al dragostei mă pierd.
În dansul blestemat,obsesia mea,ce linişte nu îmi oferă.

luni, 6 decembrie 2010

Partea goală a paharului.

Oameni simpli,naivi,necunoscatori.
Oameni fără perspectivă,fără simţ.
Oameni indiferenţi,reci şi înceţi.
Aceştia trec în fiecare zip e lângă mine,mă înconjoară.Sunt unul dintre ei iar acest lucru mă chinuie pe z ice trece din ce în ce mai mult.Toate tipurile omului defect mă enervează la culme,dar dintre toţi aceştia,ipocritul are onoarea de a fi urât de mine cel mai mult.Oameni rataţi care se consideră speciali.Clişee de tineri boemi  total pe lângă realitate,orbi;barbaţi îmbrăcaţi la costum,robotici,rigizi,banii fiind singurul lucru important,iar complementul acestora,curva “undercover” ce-i storc de bani în schimbul unei „relaţii”.
Mizerie,jeg,noroi.Un nor imens de fum mă împiedică să respir aerul curat imaginar,ce nu a existat niciodată şi nici nu va exista decât în mintea mea,un loc mai bun.
Câteodată îmi vine să distrug,să distrug absolut tot,să văd cum ordinea lumii de astăzi se destramă în flăcări,făcând loc pentru o lume mai bună,pentru un început nou.Din păcate nu sunt destul de psihopat pentru un asemene lucru.De fiecare dată când mă gândesc la asta,mergând pe stradă iarna,frigul mă opreşte brusc din visat.Nasul mi-e îngheţat.Inima la fel.Oricât de mult aş dispreţui oamenii,sunt dependent de ei pentru comfort...momentan.Voi rămâne cu neagra perspectivă asupra lumii până ce ma voi reobişnuiesc cu mizeria lumii,sau până ce cineva mă va scoate din ea,trezindu-mă la realitatea ideală.

duminică, 5 decembrie 2010

Scopul vietii mele



Î-mi deschid ochii şi privesc cerul.
Mii de stele depărtate,sclipesc,lumineaza noaptea neînorată.
Multe au murit deja,dar                       
Lumina lor încă mai călătoreşte prin timp şi spaţiu,
Luminând colţurile adânci ale universului.

Oare viaţa mea nu este asemănătoare?
Oare nu trăim pentru a crea?A crea pentru viitorul nostru;
Pentru generaţiile viitoare,ce ne vor duce săvârşirea mai departe.
Viaţa mea a început când m-am născut,
Dar lăsând ceva în urmă,efemeră ea nu va mai fi niciodata.

joi, 25 noiembrie 2010

Baia de dimineata

Mă cufund sub raza luminii eterne,
Intrând în transa veşnicei noastre legături.
În lumina răsăritului ne îmbăiem,
Aşteptând cu calm şi seninătate începutul unei noi zile.
Chipul tău e luminat,iar buzele tale îmi zâmbesc.
Ochii îţi sunt închişi,visând vieţi îndepărtate,
Culcaţi pe pieptul meu,unde dese ori adorm,
Unde dese ori se trezesc.
A  mea mână caldă şi gentilă,
Se prelinge pet alia cea fină şi perfectă,
Trezindu-te din reverie ta la alta,
Sub baia de lumini a răsăritului.