Partea goală a paharului.

Oameni simpli,naivi,necunoscatori.

Oameni fără perspectivă,fără simţ.

Oameni indiferenţi,reci şi înceţi.

Aceştia trec în fiecare zip e lângă mine,mă înconjoară.Sunt unul dintre ei iar acest lucru mă chinuie pe z ice trece din ce în ce mai mult.Toate tipurile omului defect mă enervează la culme,dar dintre toţi aceştia,ipocritul are onoarea de a fi urât de mine cel mai mult.Oameni rataţi care se consideră speciali.Clişee de tineri boemi  total pe lângă realitate,orbi;barbaţi îmbrăcaţi la costum,robotici,rigizi,banii fiind singurul lucru important,iar complementul acestora,curva “undercover” ce-i storc de bani în schimbul unei „relaţii”.

Mizerie,jeg,noroi.Un nor imens de fum mă împiedică să respir aerul curat imaginar,ce nu a existat niciodată şi nici nu va exista decât în mintea mea,un loc mai bun.

Câteodată îmi vine să distrug,să distrug absolut tot,să văd cum ordinea lumii de astăzi se destramă în flăcări,făcând loc pentru o lume mai bună,pentru un început nou.Din păcate nu sunt destul de psihopat pentru un asemene lucru.De fiecare dată când mă gândesc la asta,mergând pe stradă iarna,frigul mă opreşte brusc din visat.Nasul mi-e îngheţat.Inima la fel.Oricât de mult aş dispreţui oamenii,sunt dependent de ei pentru comfort...momentan.Voi rămâne cu neagra perspectivă asupra lumii până ce ma voi reobişnuiesc cu mizeria lumii,sau până ce cineva mă va scoate din ea,trezindu-mă la realitatea ideală.