Î-mi deschid ochii şi privesc cerul.
Mii de stele depărtate,sclipesc,lumineaza noaptea neînorată.
Multe au murit deja,dar
Lumina lor încă mai călătoreşte prin timp şi spaţiu,
Luminând colţurile adânci ale universului.
Oare viaţa mea nu este asemănătoare?
Oare nu trăim pentru a crea?A crea pentru viitorul nostru;
Pentru generaţiile viitoare,ce ne vor duce săvârşirea mai departe.
Viaţa mea a început când m-am născut,
Dar lăsând ceva în urmă,efemeră ea nu va mai fi niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu