Noi ne naştem dependenţi
De curenţi
De aer ce ne-nconjoară.
Parcă ar fi pentru prima oară
Când simt,miros şi observ
Până acum cu nerv,
Vântul ce se revarsă asupra mea.
Curenţii poartă între ei fel de fel
De gânduri cu un singur ţel,
Anume de-a ajunge
La concluzia care plânge,
A fiecărui om mărunt.
De ce nu privim oare crunt
Ordinea făcută dintr-un sentimental,
Totusi dur si rational,
Sistem de gândire?
Există oare menire
Pentru minţile strălucite
Din păcate îmblânzite
De o lume fără vrajă?
Oare minţile acestea n-ar trebui să stea de strajă,
Să ne inspire,
Să ne stea în fire
A ne căuta esenţa,
Pentru a ne demonstra prezenţa,
Identitatea atât de importanta.
Nu vi se pare interesantă
Această idee utopică de neatins?
Pe când stau şi delirez
Pe o foaie de adevăr mă îndepartez,
Povestind despre curenţii minţii mele.
Despre curenţii ce trec prin degetele
Mâinilor învineţite,ce acoperă soarele din depărtare,
Cel ce apune cu târşă în aşteptare
A unui curent mai strălucit decât mine,
Săturat şi plictisit de gândurile ce i le destăinui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu