duminică, 3 octombrie 2010

Fecioara deşertului

La orizont,cerul înghite pământul,
Iar pământul înghite cerul.
Nu mai simt decât ceea ce vreau,
Delirez,sunt ameţit.
E plăcut,totuşi trist.

Simt un gol,un vid.
Ce inghite sufletul meu rigid.
Regină a deşertului,regină aspră.
Nori grei deasupra noastră.
Ia-mă de mână,iar eu în braţe te voi strânge.
Sub ploaie,inimile noastre,împreuna vor plânge.

Soarele se stinge,
Iar luna răsare,
Dar nimic nu se schimbă,în această pustie de nisip mare,
Fără tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu