Paradis la iarba verde

Atâtea nopţi pierdute.

Pierdute uitându-mă la nori,

Cu capul în poalele tale.

Iarba verde,moale pe care stau,

 Păsările ce-mi ciripesc ritmul naturii în ureche,

Iar soarele ce stă să răsară!

Paradis!

Desigur ce-ar fi acela paradis,

Dacă n-ai fi tu,

Lângă mine?

Zâmbetul tău mă calmeaza,

Ochii tăi îmi pătrund în suflet,

Iar degetele tale suple şi fine îmi umbla prin păr.

 Timpul stă pe loc.

Mă uit în gol,

Nu mă gândesc la nimic.

Căci am uitat tot.

Toate problemele,

Toţi cei ce mă cunosc,

Toată lumea.

Suntem doar noi doi.

Şi iarba,

Şi păsările,

Şi soarele.

Ah,

Paradis!